Mongolia – Spre Gobi

Dimineata m-am trezit inainte sa sune ceasul, foarte entuziasmata de excursia ce urma s-o incep spre desertul Gobi. Ca o paranteza, desi acasa profitam de orice zi libera ca sa dorm cat mai mult, in timpul calatoriei nu am avut nici o problema in a ma trezi devreme dimineata.

Micul dejun la hostel nu a insemnat mare lucru, doar paine cu unt, gem sau ciocolata si ceai sau cafea. Bucataria era foarte mica si nu incapeau inauntru mai mult de 4 persoane in acelasi timp. Dupa ce am mancat m-am indreptat spre living unde m-am intalnit cu Anna si cu Martin. In scurt timp a venit si sotia lui Kim, proprietarul, care ne-a anuntat ca ne-a venit masina si ca ne asteapta jos. Repede ne-am incaltat (in hostelurile din Rusia si Mongolia trebuie sa te descalti la usa inainte sa intri in hol), ne-am luat rucsacurile si am coborat inspatele blocului. Intre timp ni s-a alaturat si Doru si fata din Koreea de Sud. In acelasi timp cu noi a coborat inca un Korean de vreo 40 de ani care nu vorbea aproape deloc engleza. Desi stiam ca vom fi doar 5 in excursie, se pare ca se inscrisese si el pe ultima suta de metri.

Masina ne astepta pe o straduta de langa bloc si era .. exact  o Russian van, cum ne spusese Kim. Cand am vazut-o am zis ca n-are cum sa fie aia, ca se dezmembreaza pana ajunge in Gobi. Baira, soferul si totodata ghidul nostru, ne-a luat bagajele si le-a indesat in spate, langa cutiile cu provizii. Apoi inainte sa plecam, Kim si-a adus aminte ca nu ne-a dat saci de dormit si a fugi inapoi in hostel sa ne aduca. Fara acei saci de dormit cred ca am fi degerat in desert. :)

Intr-un final, pe la 9 jumate, am plecat, nu inainte sa ni se ureze drum bun si o excursie frumoasa de catre Kim si sotia lui.  Prima oprire a fost la benzinarie, unde Baira a alimentat cele doua rezervoare ale masinii si alte doua canistre pe care le-a bagat sub bancheta pe care stateam noi. Interesting, ne-am spus. Apoi am oprit la un magazin de la periferia Ulaan Baatar-ului, de unde ne-am cumparat fiecare cateva sticle de apa. In tur era inclusa doar mancarea, apa nu.

Photobucket

Pe masura ce ne indepartam de capitala peisajul devena tot mai “galben”. Pamantul era acoperit de iarba uscata iar din loc in loc mai era cate un smoc de vegetatie verde. Drumul devenise deja inexistent. In loc de asfalt, masina mergea direct pe iarba, urmand urmele altor autoturisme care trecusera pe-acolo. Nu era nici tipenie de om, doar turme de vaci sau de cai ce pasteau in zare.

Photobucket

Dupa vreo doua ore de mers ne-am oprit pentru pranz. Sotia lui Baira, care era bucatar, ne-a pregatit o supa cu carne similara cu cea pe care am mancat-o in Rusia, in regiunea Buriatia. Interesant a fost modul in care a facut mancarea. A pus plita cu gaz in masina si a gatit pe jos, la doar cativa centimetri de canistra cu benzina. :)

Photobucket

Dupa ce am mancat afara, la soare, am plecat mai departe. Dupa alta ora de mers prin pustiu, in fata noastra a aparut un munte foarte ciudat. Nu semana cu nici un munte pe care l-am vazut pana acum. Pur si simplu se “ridica” din pamant brusc si semana cu o bucata foarte mare de stanca fragmentata. In spatele lui se intindea un lac, unde am oprit din nou pentru a face poze.

Ultima oprire a zilei a fost la “rock formation”. Toti am ras cand, dupa ce a oprit masina, Baira s-a intors catre noi si ne-a spus doar atat “Rock formation. Go to the temple”. Ne-am dat jos si am luat-o pe carare, printre stanci, spre asa zisul templu. Erau de fapt ruinele unui templu, iar toata zona din imprejurimi era plina de turnulete de rugaciuni budiste.

Photobucket

Si cum mergeam eu asa, gura-casca pe carare, la un moment dat m-am impiedicat si oricat de mult am incercat sa-mi mentin echilibrul, am aterizat in genunchi pe jos. Partea proasta e ca intr-o mana aveam camera video iar in cealalta aparatul foto. Am avut o fractiune de secunda sa ma decid care e mai importanta si am sacrificat camera video. Iar din frumusete de camera nou-nouta, cu tipla pe ea inca, am reusit s-o umplu de zgarieturi si sa-i fac vopseaua sa zboare de la locul ei. Norocul meu a fost ca nu s-a spart lcd-ul. In afara de asta m-am ales si cu doi genunchi negri, pentru urmatoarele 2-3 saptamani.

Photobucket

Dar sa trecem la lucruri mai interesante si sa va povestesc ce inseamna acele turnulete de piatra budiste. Se spune ca trebuie sa asezi si tu o piatra in varful turnuletului, sa te invarti de trei ori in jurul gramezii in sensul acelor de ceas si sa te rogi sau sa-ti pui o dorinta. Dupa ce ai terminat trebuie sa te apleci in semn de respect iar astfel dorinta sau rugaciunea va ajunge unde trebuie si ti se va indeplini.

Ei bine, la locul templului erau sute de astfel de turnulete, unele decorate cu fasii de panza, in special albastre. Gramada de pietre cea mai inalta avea si un steag pe care il puteai vedea de departe.

Photobucket

Dupa ce am terminat de vizitat si ne-am intors la masina eu am inceput sa ma ocup de genunchi, sa curat rana si sa dau cu crema cu antibiotic ca sa nu se infecteze, iar Baira a pornit in cautarea cazarii pentru noaptea respectiva.

Am tot mers vreo jumatate de ora, tot batand pe la diferite usi de ger-uri, dar nimeni nu se arata dornic sa ne primeasca. Ba mai mult, unii nici macar nu erau acasa. Aici Baira si sotia lui au inceput sa caute cheia pe sub pres, pe sub prajul de sus al usii, pe sub invelisul iurtei, dar fara succes. A fost foarte amuzant. Noi deja incepusem sa facem pariuri, daca o sa dormim in masina sau sub cerul liber. Ideea este ca in mediul “rural” din Mongolia (daca exista asa ceva), oamenii stau la foarte mare departare unii de altii si se mai si muta cu tot cu iurta cand se plictisesc.

Photobucket

Pana la urma insa am gasit si ger-ul in care urma sa stam si ne-am “cazat”. Era un ger simplu dar decorat foarte frumos, cu 6 paturi in interior si cu o masuta unde ne-a fost adusa cina, orez cu muraturi. La insistentele noastre ne-a fost adusa si o … soba, ce functiona cu balega de vaca. :) Vorba Annei, e prima oara cand dorm cu balega la nas.

Photobucket

Seara am incheiat-o cu povesti la gura sobei pentru ca nu aveam lumina sau curent. Era prima noapte petrecuta intr-un ger, in mijlocul pustietatii din Mongolia.

4 răspunsuri la “Mongolia – Spre Gobi”

  1. Bilete avion spune:

    Sunt fascinante povestile tale de calatorie, iar peisajele sunt incredibile, te transpun direct in Mongolia!

  2. Ski Austria spune:

    Foarte tare. Zilele trecute ma intreba o prietena ca as face daca banii nu ar fi o problema. Primul lucru la care m-am gandit: as calatori in toata lumea! Probabil ar trebui sa merg prima oara la acele turnulete de piatra budiste, sa pun o piatra in varful turnuletului, sa ma invart de trei ori, sa ma rog si sa imi pun dorinta ca banii sa nu fie o problema :) ) Glumesc, dar sunt curioasa daca you went trough with it si daca ti-ai pus o dorinta :D

    • oana spune:

      Da, mi-am pus o dorinta si m-am invartit de trei ori in jurul gramezii :) Si am facut la fel si in Peru, unde traditia e putin diferita. Acolo trebuie sa-i dedici turnuletul unei “dietei”, adica unui munte, apa, piatra, etc.

Lasă un răspuns